INDERRÊ DE ÇINQUANT’ ANNI

Me piaxieiva addesciâme
ancon a-a mattin
da-o canto do gallo
che a Gigginn-a a tegniva
in sciö terrassin.

Sentî a risposta prolungä
ch'a vegniva da-o caroggio
de 'n to pollâ
do Manuaelo o Brassodoggio.

Me piaxieiva sentî
o lûo do can
de quande a campann-a da Gexa
a sûnnâ a metteiva man.

Da-a cuxinn-a sentî
l'ödô do caffè,
o barbottâ da caffettëa
intanto che mae moae
a l'arrobattava in ta bascellaea,

de in ta credensa
sentî tiâ feua 'na coppetta
poi due o trae,
e pensâ che ûnn-a a l'é pe mi
e e ätre pe-i mae frae.

Me piaxieiva sentî
destaccâ e fodrinn-e
da-e porte de butteghe,
o cioeçezzâ de donne
che allôa ëan sempre allegre.

In sciö finî da stae
sentî Bertomê
ciammâ a sò Ciaeinin
ch'a ghe porzesse o çestin
de fighe, co-o lensin.

Me piaxieiva sentî
o trotto do cavallo,
do carrossê a scorriatâ,
poi fermâse o tranvaietto
da-a porta do Cê o fornâ.

Tornâ inderrê de çinquant'anni
e poei ancon pensâ
de mangiâ anche mi
a fûgassa co-a çioula
sensa ch'a me fasse mä.

Me piaxieiva
che anche o mae tranvaietto
o se fise lì fermòu
e a stradda de-o progresso
o no l'avesse mai incocciòu.

Giuse Casai