TRICCHEBALLACCHE
zeneise@francobampi.it
 

Intrâ > A rivìsta Zêna > TRICCHEBALLACCHE
[ Inderrê ]
Pagina primma ] Pagina doppo ]

Grafia originale

Tempö fa' a Capri, in te n'ostaietta, dove m'eö fermôu a piggiâ ûn gottö de limönata fresca, ho visto attaccou â mîagia un «triccheballacche». A padronn-a - in napölitan - a m'ha ditö ch'ö l'ea un strömentö muxicale caratteristicö de Capri.

O triccheballacche

Trei giörni fa' m'è capitôu in te moen a «Domenega du Cörrê» de tantö tempö fa, ch'a presentava un «zonzûro» (quellö faetö con unn-a lamma de sarsa vôa e 'na pelle de porco) dixendö ch'ö l'ea (anche le) un strumentö napulitan.

Napulitaen ö triccheballacche e ö zonzûro?

Sön balle, perché a l'è roba de Zena, inventà da zeneixi sccetti.

In ta Rubattin, à societê ginnastica che 'na votta a l'ea in Ciassa do Popolo e aoa à s'è trasferîa a Tömmaseo, ö triccheballacche e ö zonzûro, gh'ean fin da ö vintidui, quando a squaddra de ginnastica à le andaeta aö concörsö de Commo!

Mi eö figgiêu, eö un allievö e m'allenavö anche mi pe andâ aö concörsö. Me ricordö che tutte e seie, doppo avei prövôu i esercizi de squadra e individuali, se riunivimö in ti spogliatoi e prövavimö a «muxica de legnö».

O «Pacian» o l'aveiva inventôu ö zonzûro che o l'ea formôu da 'na lamma de cönserva veua e da un bëlö de porcö ben attesôu in scia parte veua.

O zonzûro

Ao centrö do belo ö gh'aveiva missö 'na bacchetta ch'a stava drîta perché a l'ea ligâ - da 'na parte - ao bëlo.

Pe sönnâ, ö Pacian, ö se dâva un pò de peixe greca in te 'n'à man e a sön de magné e de frasche ö l'accömpagnava a muxica propiö comme fâ ö zonzûro.

O triccheballacche l'aveiva inventôu ö Rissottö Mario. Ean trei bacchetti tegnûi insemme da due listette de legnö. In çimma ai bacchetti gh'ea trei martelletti e attaccôu ai dui martelletti esterni ö gh'aveiva attaccôu di quercetti che sönavan quando i martelletti piccavan insemme.

E ôua mê vêgnan a dî che son strumenti napulitaen!

Devö azunze che gh'ea anche ö viölin ch'ö l'ea un baccu rutundö in sciu quae ö Mazzöleni ö ghe strisciava un toccö de legnö che da n'a parte ö l'ea tuttö a scainetti e in sce l'atra ö gh'aveiva acciantôu tanti quercetti che ballavan ogni votta che stö toccö de legnö o l'andava sciù e zù in sciö bacco.

E cansönette e intönava ö Rissotto Pino cön a «caccavella» ch'a l'ea - ne ciù e ne meno - che un'ocarinn-a; o Mario Canessa o sonnâva o triangolo.

Quandö semmö andaeti a Commö ao cöncorsö, à muxica de legno a l'ea ben affiatâ e a sönava che l'ea un piaxei stâla a senti.

Me ricordö che in tö ristorante döve eimö a mangià nö se poeiva sta in paxe perché i figgiêu, a gente, e figgie vegnivan a dömandâne de sönnâ.

A fala cörta devö di' ch'emmo faeto ciù bella figua co-a muxica de legnö che in ginnastica!

E ôua, doppö trentesei anni, me vegnan a di' che ö triccheballacche e ö zonzûro son strûmenti napulitaen!

Rôba da matti!

ERMANNO CAFFERATA

[ Inderrê ]